Știai că doream să ajung
La balul de joi, cu petunii
Dar ceasul era mult prea lung
Și mult prea aproape nebunii.

Nisipul scrâșnea dedesupt
Certând pașii noștri-mpreună
Și vraja părea că s-a rupt
În prinderea noastră de mână.

Acolo, sfârșit și-nceput
Minutul părea că e sferic
Pierzând dureros de tăcut
Și calm, înțelesul numeric.

Era un tablou lăcrimând
O mică frântură de viață
Doi miri clipe-n palme-adunând
Și nunta lor, bulgăr de gheață.