poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-10-09 | |
uneori adevărul e doar un lup ce așteaptă cuibărit în rana mea arcuită peste iluzie
realitatea seamănă prea mult cu o câmpie eu mă întreb doar dacă acesta e locul unde pot să-mi las ranița unde pot să nasc unde pot să fiu femeie unde pot să arunc resturile inocenței. am distrus tot ce mi-ai lăsat am distrus chipul tău ca și cum ar fi fost al meu alerg cu nesaț mai ales noaptea încercând să înghit toată îndepărtarea apoi îmi las tălpile afară de sub cearceaf. numărul secret al morții strălucește miop pe un bilețel mototolit. acum în cunoștință de cauză tac. în carcera trupului meu țip. ceva de aici se încheagă prea târziu ceva rămâne definitiv alungat ceva se transformă neîncetat în nostalgie cărnoasă. piața se încolăcește toridă pe trupul meu prea mărunt nu mai am umbră nu mai am umbră din colțul roșu mă pândește o panică mult prea largă ca un drapel mai mare decât o țară. îi ofer cerul meu violet dar nimic nu mai poate opri tot spațiul care îmi invadează acum simțurile. cine sunt eu ca să iert tu mai înalt decât zidul învigătorilor mai presus decât semnele zodiacale mai fierbite decât miezul privirii mele de lighioană îți împlinești destinul contorsionând lumea într-un măreț spectacol de umbre. de aceea uneori când mă arunc în tine ca într-o casă a liftului nu știu dacă o să urc sau dacă o să cobor. între timp un război platonic ne împinge la marginea isteriei am un călcâi vulnerabil în plus am o inimă transfugă în loc de izbândă până mâine aerul își va schimba dispoziția. între punctele cardinale va fi diferență doar de o privire. ochiul dintâi va fi tot al tău. cine sunt eu ca să nu ucid eu pot să anulez metabolismele interioare ale tristeții. am în putere și gri-ul . înțeleg atât de profund mecanismele fricii încât disperarea îmi pare un animal de casă torcând domol în brațele nostalgiei. tu nu mă poți privi când am ochii aceia. știu.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate