Găsit-am o sămânță-a unui gând nebun
Prin praful neștiinței, naive, colinda
Își căuta un spațiu, un loc unde să stea
Fusese alungată cu pietre din cătun.

În fața ei e marea cu tulburile-i ape
În spate, sacrificiul, precum un câmp de maci
Cutreierat de pașii a mii de vârcolaci
Ce caută într-una comune gropi să sape.

Nemaiputând s-ajungă-napoi la Saturnalii
S-ar fi lăsat purtată departe ca un zvon
Și poate că bătrânul ascet cu chip slavon
Ar fi sădit-o-n raza călduță din vitralii.

Ea încă rătăcește prin pulbere și ceață
Din păsurile vremii ar încropi altar
Din care să răsune, o dată, una doar ;
,,Eu sunt în voi lumină și adevăr și viață!''