Un demon eram in intuneric,
Stateam-n acest loc rece, feeric
Fara sa vad lumina si iubirea,
Fara sa stiu ce-i fericirea.
Eram un orb, fara putere, fara glas
Caruia nici sufletul nu i-a ramas.
Eram un singur parasit
De toti cei care m-au iubit.
Stateam singur si fara glas
Mutand o vesnicie intr-un ceas.

Si cand eram in legiune
Cu ceilalti demoni parasiti de lume,
Atunci cand nici nu m-asteptam,
Cand numai rele eu faceam,
Am fost lovit de-o sagetare
Una dintre cele mai bizare.
Am fost rapit de-un ingeras.
De cel mai dulce, mai gingas.
Era asa de cald si de frumos,
Iar eu urat si fioros.
Dar nu puteam sa fac nimic,
Nu stiam nici ce sa mai zic.
Ma coplesea cu-a lui lumina vie
Ce-mi lua puterile doar mie.
Ma transforma incetisor,
Din demon, intr-un dracusor,
Din dracusor in ceva mai gingas,
Incet deveneam ingeras.
Prindeam lumina si iubire,
Incepeam sa simt fericire.
Ingerul mi le-a dat pe toate
Mi-a dat putere si m-a scos din moarte.
Puteam sa zbor spre infinit
Alaturi de ingerul iubit.
Vedeam adevarata viata,
Nu mai eram un sloi de gheata,
Nu mai eram ca inainte
De a fi ingeras cuminte.
Acum aveam un scop, un tel,
Ca sa-l iubesc numai pe el.
Si el pe mine cum imi spuse
Atunci cand dragoste-mi aduse.
Nicicand n-am fost mai fericit
Nicicand nu am mai fost iubit
C-atunci cu ingerasul meu
Ce-a fost trimis de Dumnezeu.
Dar de o luna si ceva
Nu mai puteam pe loc a sta,
Un dor de inima m-a luat
Caci ingerasul a plecat.
Poate ca eu nu am stiut
Sa ii arat cat il iubesc de mult.
Sau poate am gresit un pic
Ca sunt un ingeras mai mic.
Nu l-am mai vazut deloc
Si inima mi-a luat iar foc.
Incet eu iar ma transformam
Din inger, demon deveneam.

Cadeam din cer iar in abis
Ca si cum ma trezeam din vis.
Mergeam 'napoi in legiune
Langa acei uitati de lume.
Intram eu iarasi in cosmar
Caci am acest destin amar,
Eram singur si parasit
De toti cei care m-au iubit.
Dar sper ca poate intr-o zi
Ingerul meu va reveni.