când eram copii,
aceste sălcii erau abia lăstari.
acum sunt copaci falnici și umbroși.
unii se tem să nu-i doboare vreo furtună
peste drum și se gândesc deseori
să cheme tăietorii.
răcoarea lor nu mai contează,
nici că împacă în ei
soarele și pământul,
păsări, respirație și căderi.
aceste sălcii erau pui de pom
când eram mici
și nu știam atunci că există pe lume
tăietorii.

(nedeslușit se vede viața
de la înălțimea securii!)