mi-am gravat numele pe scoarță de copac,
să simtă codrul prezența mea în el,
cu oamenii lupi nu știu cum să-l împac,
cu cerbi și blânde căprioare fac măcel.

am o lupă precisă prin care lumea o privesc,
nici un detaliu nu vreau să îmi scape,
visurile ei cu ale mele se potrivesc,
tristețea e la fel cu lacrimi sub pleoape.

regretabil dar prostia, răutatea nu au leac
și nu știu cum dar încontinuu se extind,
rugăciuni îi plămădesc nebulosului veac,
Lumina să crească nouă lumânări aprind.

cu înțelepciune vreau cerul să îl cuprind,
din cuvinte încropesc mirajul, să îl surprind.