Strânge‑mă în brațe și lasă‑mă să visez cu capul pe umărul tău.
M‑aș imagina prințesă și aș aduna stelele, licuricii și fluturii.
M‑aș prinde în dansul lor și, când aș obosi, l‑aș ruga pe artist
să‑mi îngăduie să poposesc la Masa Tăcerii.
Aș prinde aripi și aș zbura de la un capăt la altul al Coloanei Infinitului.
Și poate, într‑un târziu, m‑aș plictisi.

M‑aș visa copil sărman și singur,
pe străzi înecate în umbre curgătoare; aș păși desculț,
aș strânge toată tristețea
și aș ruga fluturii și licuricii să o ducă departe,
dincolo de stele.

Și m‑aș trezi,
cu capul pe umărul tău, cu gândul la mâine.