o vorbă o privire un gest
frigul tău aspru amestecă în mine dorul
și durerea.
în trup mi se face neașteptat iarnă.


carnea mi se strânge ca o menghină peste oasele casante
printre care rătăcesc fantomele unor oameni
de zăpadă
fără nas fără gură fără mâini fără suflet,
cu ochii atât de adânc înfundați în orbitele mele
încât nici nu știu dacă ei plâng,
de dincolo de nămeți,
sau din rănile deschise sângerează cronic
ochii mei


în trupul meu e iarnă.
pe sub pleoape îmi ninge viscolit un blestem
iar dragostea cea mare s-a oprit în loc,
retrasă în cămările inimii ca o ursoaică în hibernare,
așteptând în bârlogul ei
deziernarea