venise și iarna cu geroasele cețuri
și zilele lungi cât dorul
cu dragostea ta albă
te pregăteai să patinezi
peste lumea mea înnegrită
de timp
și de păsări de pradă
te zăream în gări pustii
lumea se sălbăticise
cei educați mai vorbeau
despre bunele maniere
bunacuviință buna creștere
totul evolua în jos
înspre fiară și monstru
pentru om
pentru același om devenise
homo homini lupus
câteodată auzeam însângerate urlete
cum mușcă pământul de gheață
nu-mi era bine nu-ți era bine
din levantine mahalele și până la poli
se zvonea războiul chimic
care să lase peste lume numai iarna
ți-era atât de frig fără de mine
ningea cu tine peste mine
cu trupul tău alb jucăuș
adăpostit în peșteri preistorice
de unde au să zboare lilieci înșurubându-se
în văzduh cârlionț unde erai când ai să vii