De ce fiecărui ram îi îmbumbă din bube
Alte ramuri și, de ce, de-a lungul lor,
Rănile se prefac în frunze?

Care rădăcini poartă vâna acestor aripi
Ce se întind prin interior dureros
Până devin perle în stridii?

Cine le strigă, cine le cheamă din adânc
În limba pe care doar ele o știu
Și în care apoi iar răspund?

Astfel, ultima floare, înainte de a rodi,
Care aștepta îngerul să o mângâie,
Își imagina că în sine va ști
Ceea ce va urma să fie.

Eu, cel care în privire purtam întregul
Îndoielilor ce o frământau interior,
Mă gândeam cum devine rană
Întinderea ce o condamnă.