inima cuprinde îndeajuns hău
suficientă obidă
încât să te transforme într-o
vietate anostă cu falangele uşuind
pe sub crivăţul aprig

tragi o carte pe dos
şi chinta roială devine cea mai ieftină mână
un soi de Madame du Barry
care îţi mută sensul din dreapta
în stânga luminii, ca pe niște mătănii
și tu ești un prost generos care o sărută pe irişi
cerşind încă o clipă de dragoste

oamenii frumoși pot să ducă în spinare,
pot târâi durerea pe cea mai delicată fâşie a inimii
ca pe o păstrugă sticloasă
ca pe un trofeu
care îi transformă în cei mai de lux salahori
trăind cu speranţa
că vor primi cândva o fiertură dulceagă
într-un potir de lut.