sunt generaţii de femei care se ghemuiesc în istoria ta
de bărbat dârz care le creionează pe sâni
căteva croquis-uri frivole
ce, în realitate, nu înseamnă nimic
astfel îţi iei puterea din care să faci poezii premiate
ca ÅŸi cum ai construi un puzzle al unor iubiri inefabile
cu preţul unor inimi strivite sub teasc

prezentul te-ar dori implicat
mai conectat la inflaţie, la robor
dar eşti o morişcă de vise care agonizeaza hai-hui
scriind poeme frumoase ca şi când ai pune o pâine gustoasă pe masă
un praf în ochi când lumea noastră pare
o pojghiţă a două respiraţii rănite
un vers împerecheat inutil
transpus în gazeta de aur
pe prima pagină, precum un infografic
în care ne hlizim cu o inconstienţă absolut ravistantă.