gândul,
cu visul unei nopți,
se împletește
cu pacea sau timpul
din umbra ta

aud inima,
tic-tac
ce se va pierde,
trupul meu
în vâltoarea vremii

uitată,
o piatră fără
dimineață
mă apropii,
sparg tăcerile

rămân,
numele tău rostesc
și, de ceasuri,
petala de mac
se topește

pe un rug aprins.
timpul ce s-a stins,
mă pierd în el mereu,
iar eu,
încet …în timpul tău!