în căsuța mea bărbații intră cu încălțările murdare și cu fumul lor de țigară agățat de haine ca o istorie personală pe care nu o mai citesc aerul se îngroașă imediat nu ca o substanță ci ca o stare ce devine o ceață familiară în care gândurile se mișcă mai încet promisiunile se diluează frazele rămân suspendate mă întreabă unde e baia unde e priza unde e liniștea de parcă intimitatea ar fi un serviciu inclus se așază pe mine ca pe un obiect cu instrucțiuni simple îmi testează rezistența afectivă îmi apasă punctele sensibile ca pe niște butoane de test își scutură cenușa în mine nu din cruzime ci din obișnuință apoi adorm convinși că cineva va aerisi în urma lor am fost canapea am fost scrumieră emoțională am fost plămân de rezervă pentru bărbați care respiră iubirea superficial fragmentat cu pauze prea lungi m-au fumat încet nu din poftă ci din anxietate țigară după țigară conversație după conversație până când mirosul lor a devenit fundal psihic a intrat în pereți în piele în modul meu de a aștepta m-au confundat cu disponibilitatea pentru că am confundat liniștea cu maturitatea pentru că nu am tușit destul când limitele îmi ardeau pe dinăuntru mi-au pus mâna pe granițe ca pe niște potențiometre și-au reglat confortul greșeală de design bărbații spun că iubesc cum spun că se lasă de fumat ca o promisiune amânată de propriul sistem nervos consumă apropierea pe fast-forward sar peste mestecat peste digestie emoțională și lasă în urmă un aer galben o oboseală lipicioasă ca în localurile unde nimeni nu mai știe de ce stă am încercat să aerisesc să-mi schimb filtrele cognitive să deschid ferestrele larg ca o confesiune să ard bețișoare parfumate și iluzii terapeutice dar fumul lor știe să se infiltreze prin prizele fricii prin mesaje prin atingeri ambigue adevărul e simplu și deloc poetic unii bărbați nu caută femei caută sisteme de reglaj pentru propriul haos acum învăț să fiu alarmă nu adăpost îmi scot cenușarele din corp îmi sigilez ferestrele afective îmi ascut marginile perceptive și dacă mai intră cineva va trebui să știe că aici aerul e viu că fumul nu mai e tolerat și că orice foc nesupravegheat declanșează evacuarea psihică imediată indiferent de actele semnate