fața ta
acceptă cercuri de săpun
lumina se frânge pe gene, pe sprâncene
îndoindu-se fără să întrebe

coastele primesc sânii, tăcuți, cuminți
nu se cer, se negociază cu aerul
o simetrie care respiră

elasticul tău în păr
bate cu pulsul unei camere goale
coapsa răspunde umbră caldă
parfum pierdut pe haine uitate

genunchiul stâng tace
dreptul se joacă de-a dezvățul
fiecare linie, rotire, atingere
un calcul secret, aplicat, precis

tu în mijloc
ca un nod de lumini și umbre
ca un dans fără coregraf
ca o geometrie care nu se predă
sau se predă doar privirii

clăbucul de săpun rămâne
urmele lui pe piele
urmă a unei fidelități
care nu cere nume

și totul se rotește
într-o spirale tăcută
tu
printre lumini,
printre coapse,
printre genunchi