|
poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
|
agonia ![]()
■ clipa aceea adânc însămânțată-n memorie când
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-12-18 | |
La început a fost cald.
Inexplicabil de cald. Apoi, din respirația mea, a crescut un fir de gheață — ca o greșeală a realității. Îl țineam între coaste și nu mă durea. Doar timpul scârțâia, ca și cum cineva ar fi mutat cerul un milimetru mai la stânga. Tu spuneai ceva simplu: „rămâi”. Cuvântul a căzut pe podea și a înghețat. Cum poate un sunet să aibă temperatură? Firul s-a întins, sfidând legile, a început să cânte. Da, gheața cânta — o melodie care topea umbrele și îngheța focul. M-am întrebat: ce fel de iarnă respiră în mine dacă arde? ce fel de miracol crapă tăcerea fără zgomot? Mă opresc. Gheața nu mai cântă. Timpul nu merge înapoi. Morții nu respiră în palmă. Și totuși — firul pulsează, se încălzește dinspre interior, ca și cum frigul ar avea o inimă. Îl privesc: nu se topește, nu se rupe, mă privește. La final, nimic nu s-a topit. Firul s-a rupt. Și din el a curs apă fierbinte, destulă cât să demonstreze că imposibilul doar așteaptă să fie atins.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate