Galben
a înflorit prin mine cu lumina lui crudă
săpând pete în soare.
de sub crustele de piele arsă
mi-a dezgropat rădăcinile
nu vroiam să le văd.

am smuls fructul
am ezitat să mușc
până când soarele din el m-a orbit
și am mușcat.

dulceața lui mi-a sfâșiat cerul gurii
de-am atins cu limba curcubeul.
cunoașterea mă poartă în înalturi
mă face să plutesc deasupra lumii.
la cădere—
mă mistuie în cel mai fierbinte cazan al iadului.

sub pleoape
galbenul a închis sigiliul
stă nemișcat
atunci se deschide al treilea ochi
să caute păsările
ne văzute de ceilalți.

deșertu-i plin de aur—
mirajul lipsei primordiale.
setea îmi știe
numai forma propriei arderi
în Galben.