dincolo de fereastră e aproape ora la care anotimpurile carnale se risipesc
în cele patru zări
într-o călătorie inițiatică prin labirintul optativ imaginar al simțurilor
tactile și atât de prezumtiv supercalifragilistice spui pe nerăsuflate
ca un cunoscător

mă ridic în capul oaselor teoria asta îmi duce pulsul la limita răbdării
scăpată de sub control imaginația o ia razna îmi înroșește mai toate globulele
nu mai ține seama de nimic nici măcar de tâmplele deja înzăpezite
prin vene îmi înoată parcă un țipar electric și claustrofob
capilarele îmi freamătă necuviincios sunt la punctul de fierbere zic dar totuși
mai e timp să argumentezi


quod erat demonstrandum
de la o vreme orice nebunie e permisă și repetabilă și oricum
iernile nu mai sunt cum erau înainte de tine cu mine sarea și piperul acestui poem viu
ca o respirare


la capătul clandestin al vieții ne așteaptă un déjà-vu
cu năbădăi