Mă preocupă poezia,
dar nu-mi ocup timpul cu ea —
ea trece dincolo de timp.

Și trece, cumva,
prin fața lui,
apoi îl înconjoară
într-un vârtej
aflat în expansiune
continuă
spre exterior.

Dacă ar fi ca o meserie,
ar însemna că
de fiecare dată când
îmi vine-a poezie,
aș fi capabil să torn
figuri de stil
cum ai turna o șapă —
să mai fac și eu un ban.

Dar mistria nu tencuiește
când are ea chef,
ci când consideră zidarul
că e timpul potrivit.