De vorbă cu Dumnezeu

Doamne Dumnezeul meu,
Mort cu firea mă simt eu
Și mă-ntreb neîncetat,
Cum pot Doamne ca să scap?
Ca e îngerul cel rău, chiar aici în capul meu.

Cum poți Doamne Tu să ierți,
Să accepți și să dezlegi
Tot ce lumea a stricat și de veacuri a uitat?
Cum poți Doamne tu să vrei, ca la tine să ne iei,
Pe toți lașii, pe mișei si la urmă derbedei?

Nu știu Doamne nici să iert,
Nici în inimă să accept.
Și nădejde-n tine-mi pun.
Nimeni altul nu-i mai bun!