Ruga

Sunt o umbră pe pământ,
Un viu mort și un mormânt
Umblu gol din loc în loc
Și nu știu să mă întorc.

Dar când stau și cugetez
La a vieții grabnic sens
Doamne știu și îndrăznesc
Iar cu tine să vorbesc.

Tu ești apă de izvor,
Peste oameni curgător,
Ești limanul necuprins
Și tu Doamne ai invins.

Ia acum din ruga mea
Și prefă TU lacrima
Fă din ea un foc aprins
Peste cerul necuprins.