Dragostea

Dragostea nu are timp, n-are început, sfârșit,
Ea nu știe să cerșească, dăruiește și se lasă
Este bună, nenteleasa și a inimii crăiasă
Dar nu poate cumpăra și nici de vândut a sta,
Oamenii nu o mai vor, nu e pe-ntelesul lor!

Când o dragoste curată te atinge și te-naltă
Simți în tine cum se naște forța cea Dumnezeiască
Asta-i harul cel divin ce coboară din senin
Intră-n omul cel curat și îl face împărat!

Doar ca omu-i trecător, nu se vrea nemuritor…
Nu cunoaște și nu vrea, taina asta a o bea
Sufletul îl are trist și ușor se dă învins.
Are mintea prea perfidă, este îngustă și arida.