Toamnă

Plină de mister te-arăți
Vii cu pasul lin, nu bați
Intri-n viața tuturor
Îmbrăcată-n ploi și nor.

Toate-n jurul tău se zbat
Sufli vânt și frunze cad
Simt în suflet nostalgii
Despre timp și nemuriri.

De rugină și de dor
Îmi șoptești ușor ușor
De sfârșit îmi amintești
Cum de veacuri pribegești.

Pe spinare simt fior
Si te văd cum te cobori
În ureche-mi cânți duios
Cum pe aici, tu ai mai fost…

Vii cu nopți la felinar,
Zile scurte și brumar
Toate le omori în drum
Și surâzi zeflemitor.

Nu ai milă? Nu te dor?
Cum păsările fug în zbor
Chiar și soarele se dă,
Nu se pune-n fața ta.

Dar așa a rânduit
Domnul Dumnezeu iubit
Ca natura a murit
De când omul a greșit!