A NOATRÄ‚ NATURÄ‚

Visez o noapte-ntreagă de povești,
Când încă stai... când încă ești;
Respir o boltă-nstelată
De-o dragoste azi condamnată.
Și știu că, și de-această dată,
Mă-nvinuiești.
Unde ești?

Aripi negre-n piept eu simt,
Îmbătat pe veci de-un jind,
Când te chem și te suspin.
Conțin în mine o plăsmuire
A frumoaselor eliberări
Ce le simțeam în vremuri de iubire.

Și înot în marea unei vaste încercări,
De-a stinge apa cu scânteia
Speranței că-i la fel la tine...
Vai de cei ce azi trăiesc
Acest calvar neomenesc.

Durerea unui vis,
Durerea unei clipe,
Inocentele ispite
Ce nu mai contenesc.

Căci mi-e scris în semnătură
Că ochii tăi încă mă fură;
Căci e scris în a ta vară
Că visul meu te înfioară...

Eu văd, în a noastră natură,
Dragoste pură.