Apus de soare e viața mea,
Căci totul pare a se sfârși.
Lumina ce cândva sclipea,
În hău adânc se risipi.

Din tot ce-aveam, nu am nimic
Și chiar nu știu cum tot s-a stins.
Încet, încet, acum aș vrea
S-ajung din nou la steaua mea.

Să știu ce drum să mai apuc...
Mi-e frică, dar nu mai vreau să fug.
Cad trandafiri care s-au ofilit,
Sunt doar un val pierdut la asfințit.

Ajunsă fără speranță, fără scop,
Să cred că-n viața asta n-am pic de noroc.
Dar privind în suflet prin oglinda Ta,
Într-un vesel răsărit m-aș transforma.

Și poate c-am puțină neîncredere
Când vreau răspunsuri mult prea repede.
Aș vrea să știu ce am de făcut,
Aș vrea să-nvăț să Te ascult.

Oricum mi-ai arătat deja
Ce caut eu în viața mea.
Ghidează-mă din pas în pas,
S-ascult cu drag de blându-Ți glas.

Adu-mă iar la început
Să știu tot ce am știut
Și am uitat în mod voit,
Căci nu mai știu de ce-am venit.