|
poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
|
agonia ![]()
■ Mercur rosu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-10-24 | |
Stinge lumina!
Trage cu degetul peste retină! Îndepărtează din vederi strălucirea! Uită! Lasă! Iartă! Dormi! Mâine e tot ceea ce contează! Până atunci, însă, mori încă o dată, Și încă o dată, și încă o dată… Cu cât mori mai mult Mâine vei fi mult mai viu. Mai viu decât erai înainte! Cine mai pornește mașina cu cheia, Apăsând pe buton sau cu o telecomandă!?... Este îndeajuns să te uiți cu privirea! Ca și cum ai pune deget pe rană Și ai mușca, și ai gusta, și ai mânca Privind spre a vedea cum Este în ea nesfârșirea. Și a te convinge că îi poți îndepărta Întunericului, din el, toată făptura Când, îndoliat, își omoară lumina. Lumina care stă aprinsă numai sub bolți Unde cenușa ei, ca întuneric, înrădăcinează Din inima noastră în nesfârșitul care-i crește Și i se deschide pe drumul de-a lungul Căruia o întindem printre garduri Cărora, spre a o privi venind, Le sădim în carne porți. Așa că, stinge-o! Și taci! Și ascultă cum șobolani rod Drevele nopții visând pâine, Libertate, ploi înrădăcinate În carnea pădurii din noi.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate