Ce rost mai are-acuma să știm ce este sfera,
Cine-o mai fi și Einstein ori ce e atmosfera?
Când Eminescu, Creangă sunt pagini cam uitate,
Sau când limba latină-i model de vanitate...

Se cere-n școala nouă doar supraviețuire,
Nu sens, nu gând, ci simple spoieli de instruire.
Cultura e-o insignă, nicicum prea necesară;
Mult mai de preț e banul și-averea chiar... bizară.

Dar viața nu-i deplină fără înțelepciune,
Ci doar mimare-n gesturi lipsite ferm de strune,
Căci doar când pluritatea e bine înțeleasă,
Atunci devine viața o lecție aleasă.

Nici fizica, chimia nu-s doar formule-n vânt,
Ci fibrele științei ce-au dat lumii avânt.
Lipsiți de geometrie, ne-am zăpăci în spații,
Fără lecturi și artă, am fi săraci în grații.

Computerul în sine nu știe ce gândește,
Ci-n altgorimi repetă ce omu-i poruncește.
Chiar omul, de nu-i cult, abia mai înțelege,
Și-ajunge un robot de care praf se-alege !

Literatura însăși nu-i doar un vast decor;
La fel filosofia - ne dă-n suflet fior...
Nu poți nimic să schimbi cu texte de rutină,
Căci pierzi în tine raza de la-nceput - divină !

Și dacă azi, din grabă, uităm ce e cultura,
Mâine vom pierde totul - de noi se-alege zgura!
Noroc c-avem și lideri care, de-un timp, mereu,
Ne-ndrumă spre Lumină și drept spre Dumnezeu !

12 oct. 2025