pe frecvența asta
versurile nu se citesc- se respiră

cineva din spatele vocii
atinge microfonul ca pe o amintire vie
și aerul se aprinde, tremurând

dincolo de cuvinte,
mai este cineva ce are grijă de tăceri
le piaptănă, le unge cu sunet,
le face ascultabile

aici dragostea se topește în feedback
și pasiunea își schimbă vocea la fiecare emisie

poetul vorbește încet,
ca și cum ar mângâia un gol -
îl face să vibreze
până când toate grijile devin muzică

radio agonia,
postul celor care respiră prin alții
și scriu
ca să rămână vii în urechea lumii


acolo unde poezia respiră singură.