Cuvintele tale… erau pe pernă.
Lângă… lacrimi!


Cuvintele tale pe pernă, grele,
lacrimi arzânde, tăceri rebele.
Mirosul lor – rană ce doare,
ferestre deschise mușcă răcoare.
Zodii pe zăpadă mă sfarmă… mă taie!
Perle albastre dansează-n odaie.


Renunț, pustiu, să te mai iubesc,
pe piept și pe genunchi mă prăbușesc.
Pulpele-ți plâng, obrajii-s pictați,
muzică tristă, fulgi blestemați.

Renunț, pustiu, să te mai iubesc,
pe piept și pe genunchi mă prăbușesc.
Pulpele-ți plâng, obrajii-s pictați,
muzică tristă, fulgi blestemați.


ÃŽmi amintesc un viscol vagabond,
purtător de suflet, fără de acord.
Ca un cămătar ce iubește păcatul,
trădat de gânduri, plătind întinatul.
Mă întorc… să te cumpăr cu mine!
Dar nu mă știu… pe mine de tine.


Renunț, pustiu, să te mai iubesc,
pe piept și pe genunchi mă prăbușesc.
Pulpele-ți plâng, obrajii-s pictați,
muzică tristă, fulgi blestemați.

Renunț, pustiu, să te mai iubesc,
pe piept și pe genunchi mă prăbușesc.
Pulpele-ți plâng, obrajii-s pictați,
muzică tristă, fulgi blestemați.

Cuvintele tale… pe pernă…
lângă… lacrimi…
și eu… pierdut.

Renunț, pustiu, să te mai iubesc,
pe piept și pe genunchi mă prăbușesc.
Pulpele-ți plâng, obrajii-s pictați,
muzică tristă, fulgi blestemați.