A venit toamna,
Prinzându-mă într-o stare de zbucium,
Asemenea frunzelor răscolite de vânt,
Neavând o destinație anume,
Și nici un scop final în gând.

A venit toamna,
Natura prefăcându-se într-un spectaculos tablou,
Pictat cu un rafinament aparte,
Cu nuanțe multicolore,
Nedescriptibile în cuvinte.

A venit toamna,
Atingându-mă ușor pe umăr
Cu o adiere de vânt rece,
Făcându-mă să tresar
Din moleșeala de ast-vară.

A venit toamna,
Bucurându-mi ochii la imaginea codrilor,
Umplându-mi sufletul de fericire
Prin faptul că a inimii mele muză-mi este.

A venit toamna, aducând cu ea
Un parfum îmbietor de esență stranie,
Împrăștiind în aer un miros de amintire
Al copilăriei de mult uitate.

A venit toamna, acaparând tot,
Lăsându-și voalul ceții dimineții,
Îmbrățișând pământul
Cu un zâmbet cald, liniștitor.
Și eu, în îmbrățișarea toamnei,
Mă simt pentru prima oară întreg.

A venit toamna...