când mi-au căzut dinții de lapte
mi-era rușine să râd
îmi ascundeam bucuria
după câteva degete, după câteva pagini dintr-o carte
zâmbeam în mine
și citeam mai departe
când mi-a căzut inocența de lapte
mi-era teamă
c-o să fiu considerată naivă toată viața,
ceea ce s-a și întâmplat,
așa că am încercat să disimulez candoarea în ironie
și mi-am ascuns sub pleoape
urmele de copilărie
atunci când mi-au căzut aripile de lapte
știam deja că se poate supraviețui și fără ele
(nu mai eram chiar așa de ingenuă)
așa că am renunțat la cele definitive
pentru că, hai să fim serioși, sunt greu de-ntreținut
și-mi dădeau așa, un aer trist
de înger căzut
oricum, noi, îngeri fără aripi, ne recunoaștem de departe
pentru că încă ne ascundem o lacrimă sau bucuria
într-o carte