|
poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
|
agonia ![]()
■ Normalitate incertă
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-08-24 | |
Prolog
sinele nu e mască nici rol, nici cuvânt e animalul din adânc care te privește fix- și nu se lasă dresat Coborâre în oglinda visului îi văd pe toți: copilul cu ochii prea mari adolescentul înecat în rușine femeia cu gura încuiată ca un seif Umbra mă trage de mânecă Mama-Întâi îmi ține inima în palme Tatăl-Rădăcină mă ține dreaptă iar Copilul care strigă în vis îmi dă voce toți sunt eu dar niciunul întreg și sinele spune: nu sunt suma lor ci spațiul dintre ei tensiunea care arde elasticul întins până la rupere în piept se deschide o spărtură curge arborele roșu al genealogiei bunicul neplâns trăiește în nodul din gât mama care a tăcut îmi apasă pașii copilul nenăscut al străbunicii se joacă în coșmarurile mele din mine se ridică un cor de voci traume neplânse doruri neterminate o orchestră de vieți neîncepute și sinele râde: te crezi doar o femeie dar ești arbore fiecare frunză - o mască fiecare rădăcină - o rană fiecare floare- o speranță Epilog sinele nu e pace ci curajul de a purta toate oglinzile și totuși a spune: voi ați dus povara până la capăt dar eu aleg s-o transform în drum Umbra, Mama, Tatăl și Copilul coboară în mine iar arderea mea îi ridică din pădurea aprinsă a sângelui se naște o singură voce azi, a mea rana scrie focul naște eu nu sfârșesc- mă încep.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate