Pe-afară-s oameni, târg de sentimente
Iar noi ne vindem dragostei demente
Având în miez doi fluturi de emoții,
Fiind de sacra-nfiorare hoții.

De eu detun, din ochii tăi tu fulgeri
Furtună-n ale timpurilor curgeri,
Când sub o clipă-s zodii de tăcere
Umblarea vremii către moarte piere.

Dar Coasa va veni să mă dezmierde
Că-s alb în păr și sunt uitat de verde
Ne minunăm zadarnic de morminte
Că azi trăim din a aduce-aminte.

ÃŽmi amintesc de anii mei cei sprinteni
Pe bidiviii lor a-nfige pinteni
Acum e înc-amor, da-mbătrânesc
Jucând simțiri în teatrul omenesc.