în camera mea de cămin o domnișoară se dezbracă de carne și oase lăsând să se vadă trupul ei cel adevărat de hârtie la fel de neprihănit ca al fiicei ierusalimului ceresc în chicinetă după perdea eu înmulțesc pâinile peștii și sânii pentru cheful ce va urma grăbită domnișoara mă întreabă cu vocea robotului de pe chatGPT cât mai durează drumul de la cratiță până pe canapea boring boring spune cititorul și dezamăgit de poezia neo postmodernă aruncă pe fereastra trenului cartea mea cu poezii alerg după ea atârnat în funii ca în filmele cu jet li până mă trezesc între șine și trenul trece peste mine tăindu-mi mâna cu care scriu mi-e rușine s-o spun dar mâna continuă să scrie fără mine de parcă ea a câștigat premiul de debut privesc atent în jur sunt într-o altfel de lume cu peisaje în papier-mâché până și d-zeu e aici de hârtie și eu după chipul și asemănarea lui când nu tai frunze la câini te aștept draga mea să îți arăt cum mâna mă poate preschimba în ce vrei tu