Cu mărunțișul clipelor rămase,
M-aș cuibări-ntr-un vis de trei lulele,
Dar strânge disperarea prin obiele
Și-mi cresc decepții, ca un mușchi, pe oase.

Udat de reci angoase pân’ la piele,
Ostracizat de întâmplări tăioase,
Ma duelez cu frici meticuloase,
Doar ca să pun speranțelor atele.

Din trup migrează simțurile toate,
În ochii sparți se oglindesc stafii,
Un murmur de-ntuneric mă străbate,

Dar nu-mi trimit suflarea pe pustii,
Cât inima-mpăiată- simt-mai bate,
Încet și rar, la ora asta gri...

28 martie 2005, revizuit 21 decembrie 2013,7 ianuarie 2020, 10 octombrie 2022