șterg praful de pe amintiri cu pămătuful
și le curăț pe cele care au ruginit,
unele au aripi mai ușoare ca puful,
ca să zboare prin văzduhul nemărginit.

soarele la izvoare-și răcorește zăduhul,
vântul lenevește pe patul de otavă,
Dunărea în Deltă își leagănă stuful,
pe valuri lin plutește lebăda suavă.

rog ploaia să vină să destrame năduhul,
vântul să aducă norii cu nouă viziune,
vara își împletește cu raze zuluful,
cu trubaduri la festival face fuziune.

în liniștea crângului cuibărește ciuful
generația cu aripi e vedetă-n stagiune.