Am început cu „Dragă lume”
și m-am trezit zâmbind,
de parcă inima mea avea cerneală roz.

Am scris despre mirosul cafelei dimineața,
despre soarele care îmi încălzește ferestrele,
despre oameni care zâmbesc
fără motiv — și asta e cel mai frumos motiv.

Nu m-am grăbit.
Fiecare literă a fost o respirație calmă.
Fiecare pauză, o privire senină
către ceea ce e deja bine.

Am închis plicul fără semnătură,
dar am pus înăuntru o inimă desenată,
și parfumul unei zile simple
pe care o voi iubi mereu.

Te iubesc.