Iar trece trenul, pe la noi prin gară
Și fluieră, răpus de câte-un dor,
Se-aprind lumini, e vară și e seară,
Iar eu te-aștept, mereu, la semafor.

Din când în când, se uită câte-o doamnă
În ochii mei și eu în ochii ei,
Ea lasă-n urma ei miros de toamnă,
Eu mă gândesc că vii, grăbit, pe-alei.

Mă claxonează câte o mașină,
Îmi strigă un șofer: "vrei s-o pățești?"
Și-mi tulbură privirea mea senină,
Dar ei nu știu că tu o să sosești.

E miezul nopții în orașu-n care,
Ne sărutam, cândva, la semafor,
Te văd departe, sau doar mi se pare,
Ești tu, mereu, în orice trecător.