în spirit golănescian,
se-adună unii seara pe terasă
și sparg semințe, sticlele de masă
și le miroase gura grobian

își dau muza pe manele.
râd a pagubă grețoasă, în crustă,
iar ea dansează din buric, în fustă
și o cămășuță cu bretele,

tremurând umerii de zor ,
smucindu-și cozile a zdrăngăneală,
rupând pământul, într-o învârteală
de le ies ochii amețiților.

uite-așa, o vară-ntreagă,
fac unii mai mult zgomot pentru nimic
și-mi vine să mă închid într-un ibric,
iar cineva să îmi toarne bragă.