Frumusețea ta sclipește,
O iluzie prea frumoasă,
Când inima-ai mei ochi răpește
O privire lăcrimoasă.

Știind aluzie, dar iluzie,
Visând într-o poezie,
Sublimând doar o confuzie:
Aparența ta târzie.

Crezând c-admir când văd în gol,
Și-ai apărut de nicăieri,
Ar dura chiar și un secol
Să uit ai tăi ochi mlădieri.

Iluzionez pe zi ce trece
Când prezența ta o simt,
Parcă-s blocat prin ceața rece,
Iar inima pot doar s-o mint.