poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ recviem pentru o inutilitate lascivă străpunsă de neobositul trident al lui neptun ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-06-21 | |
În inima mea, sunt luminițe multiple
Ești TU multiplicat în zeci de chipuri în care am stat și-am zăcut Fără să le ating, decât arar Fără să te deranjez prea mult, sper că nu te-am deranjat niciodată prea multiplicat și sfărâmicios R. spune că Spune că sunt o soră Fidelă Că sunt atentă la orice detaliu, când îmi scriu Jurnalul Imaginar Poate, în toate, este un gust ca de înghețată cu praf de lapte, de la dozator, când o cumperi din Parc Este multă iarbă În parc Mereu fetele angajate pe o jumătate de normă știu cum să Te facă să cumperi de la dozator În locul globurilor perfecte, poate cu gust de zmeură și cu puțină smântână Este, în toate, un rost, eu mi-aș cumpăra o sticlă de vin Cumpărată de pe un Site francez Dacă aș fi bărbat, sau poate Whiskey, dar știu că unii preferă să cumpere rate... Văd prin cartier mașini foarte scumpe, Nu sunt papioane, sau frac, un costum foarte classy ci mai mereu doar... mașini... Sunt mașini... /rate/mașini Multe, le văd cum tot trec, se scurg pe artere rapid. E un folos, dacă te simți rău, într-una din zile, sau ți-e greață de atmosfera din țară, lupte, război, săraci și / sau sărăcie, Sau ești prea trist, sau cine știe ce altă tâmpenie poți manifesta Într-o zi Dar, fii hedonist, fii naibii înțelept și agață-te de Emag cu o umbrelă albastră cu buline, Sau dacă n-ai chef, muncește, căci te trezești pe parcurs. Soarele îmi pare de multe ori o uzină de miere, și trec albinele în sufletul meu Dar îți jur că, acum, n-am chef de nimic. Le scot, naibii, pe geam, ce atâtea albine care să îmi toarcă, prin suflet, Te iubesc mult, așa Îmi zic zebrele, în timp ce traversez înspre Magazinul ”Dacia”, Cu capul ușor aplecat... Dar..., Sunt bine, sunt foarte bine, fericirea este ca mersul pe bicicletă, o înveți, necondițional.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate