Vânam, cândva, un vis cu gene blonde,
Pe cerul meu anost și ros de molii,
Sub coaste se stingeau funest magnolii,
Încătușând surâsuri de gioconde.

Săpau tranșee-n pielea mea sobolii
Și se târau prin vene anaconde,
Dar mă-ntremau obsesii rubiconde
Ce eludau atavicele dolii...

Și când credeam că o să-mi fie vară
ÃŽn toamna mea cu armonii celeste,
Frumosul vis, cu glezne de vioară,
A dispărut, tiptil, într-o poveste;

Acum, tăceri și fluturi mă-nconjoară
Și, prins de oase, suflul ruginește...

3 februarie 2014