Meduzo, înotând pâș-pâș,
Ca un rechin ce ține post,
În marea oglindindu-mi câș
Legenda zeului ce-am fost,

Te voi privi cu ochi de ied,
Nevinovați pân' la sictir,
Cât timp o să sufoc sub pled
Amorul tău de glaspapir.

Ca al speranței deținut,
Voi evada spre echinox,
Și cățărat pe absolut
O să-ți recit un paradox.

Cu zâmbetul desigilat,
Iumbirea-mi cât un baobab
O să te-mbrace-ntr-un păcat
Ce se târăște cum un crab.

Pândind la strașnicii tăi nuri,
Voi fi-n săruturi congruent
Cu gura ta fără armuri
Ce mă transformă-n delincvent.

Dar, iaca, fug spre veacul trist
În care nu mă mai dezmierzi,
Ea, despărțirea, e un chist
Ce-mi crește -n umblet când te pierzi...

28 octombrie 2021, revizuita 15 august 2022

Poezia de la care s-a plecat
Iubito, voi pleca acuși
de Gheorghe Azap

Iubito, voi pleca acuși,
La ora timpului nefost,
Spre țări cu fluturi și păpuși
Imaginate pe de rost.

Și-n larg, oriunde-o să purced,
Nici n-am să plîng nici să mă mir
Că-ntr-un paraleliliped
Tu ai să dormi pe glaspapir.

Am să răzbat neabătut,
Sub cerga nopților de cocs,
Spre o bambina de năut,
Să-i dărui "submarinul DOX".

Iar tu vei smiorcăi ciudat,
Însăilînd vreun astrolab,
Cautîndu-mă în lung și lat
Atunci cînd o să fiu navab.

Vibrînd seducătorii nuri,
Strigîndu-mă concomitent,
Oricît va fi ca să înduri
Eu n-am să-ți mai răspund: PREZEEENT!

Și dacă n-o să mai exist,
Cu cine-o să prepari scoverzi?
Și-ți vei căzni năsucul trist
Și nasturii ai să ți-i pierzi.