De pasărea de frică pieptul geme
Tot bând un aer cu peceți de ploaie
Ca-n foc văzduhu-n apă se-nvăpaie
Și pe morminte așezând blesteme.

Și-n veac al tău e ardere de paie,
Aștept din nori ca steaua să mă cheme
Cu lacrimile firii drept eczeme
Curgând cu ele sevă de puroaie.

Mi-e trup stropit, învăluit în rană,
M-alătur de răgazul din odăi
În creșterea potopului, tirană.

Femeii, Doamne, crez de mine dă-i
Iubito, plânsul peste tot e hrană
Mi-e beznă-n văz privind la ochii tăi.