Și poate că suntem îndestul de cuminți,
de smeriți pentru o patrie încercănată
cu prea puține arcuri, platose, cu vocea prea lină
avem doar tăblițe de scris
să ne țină de cald, să rămânem frumoși
din pocale de argint, câteva maimuțe Capucin
despart eronat în silabe 1000 de Chipuri
împrejur umblă corbii, norii dănțuiesc majestuos
rinoceri îmbrăcați în mătăsuri bordo silabisesc legi
și totul se transformă într-o scenă posacă
în care oamenii albi par a fi lumânări în pronaos.