Câmpul de rapiță alerga, era un râu atât de lin
Se scurgea odată cu minutele timpului dinaintea mea
Aurul soarelui păstrat la un loc, în câmpul plin
Care nu mi-a aparținut niciodată, și nu voia sa stea

Scăpa printre degete, precum frumosul, precum o idee
Se unduia ademenitor precum un vis din basme de demult
Dispărea din senin, ca și cum aș fi rătăcit o cheie
Se risipea, era ce-mi cumpărasem dar apoi n-am mai avut