Tot m-am așezat la masă!
Iată că-i momentu-acum:
Trag o dușcă-ntâi - de rum,
Prea e liniște în casă...

Să mănânc - am poftă mare -
Mi-o urează - chiar - nevasta,
Însă-apare - ca năpasta -
O reclamă... fără sare.

Sincer zic - nu-i supărare -
Înțeleg - „publicitate” -
Multe vorbe-s inventate,
Dar... vorbească-mi de... mâncare.

Când să am un prânz de cinsteș
Tam-nesam aud cuvinte
- Ce nu-s spuse de-un părinte -
Turuite... vinteș - vinteș.

Nu apuc să schimb pe-alt post.
Ploaie multă-n vorbărie
Îmi inundă pofta mie
Și mi-o strică... fără rost.

Cântă: „Nu-i momentu-acum”...
Să nu fie niciodată!
Știm c-o boală rău tratată
E-un vulcan... și fără fum.

Tare-aș vrea puțin respect;
Scurt: la orele de prânz
Nicio vorbă despre trânz
Pe-ocolite... nici direct.