Eu numai mă desprind de tine, ca să îmi fac loc din nou
Ca și cum m-aș așeza într-o lumânare
Sunt ceară
Cine ești tu care îmi pui inima într-o candelă
Ziceam că ai de ales
Sau nu ai
Acțiunea înspre tine, înseamnă să mă dau într-un roller coaster
Atunci vezi cireșii cum au dat în pârg
Zici că zăpezile sunt de pus într-o cană ca să te purifice
Cine ești, unde ești

Iar el o aude, deși nu știe cum o cheamă, sau ea nu îl știe pe el
Numele lui
Plouă peste părul ei lung până la vremea brâielor, sunt miei peste tot
Mieii plâng, nu este vremea de război și nici de dragoste, îmi pare
Că în lume este tăcerea mieilor, oamenii vor să scape de Vremurile de Paști
Să vină Învierea, să ne descopere umerii de zăpezile nonacțiunilor
Eu numai mă desprind de el, ca să îmi dau loc mie
Când lumina se aprinde peste lumânarea de Paște, și când
Mă topesc, s-a făcut din nou primăvară, dacă mă iubești, mă găsești
Sau poate te aștept când
Te voi găsi din nou renăscut dintr-o altă mamă.