Când marea se unește cu cerul,
se naște-un dor nemărginit,
iar vântul scrie-n zori misterul
unui tărâm nedeslușit.

Valuri ce-ating infinitul,
desenează vise-n zbor,
acolo, unde tot se-mbină
într-o îmbrățișare de dor.

Nu e hotar, nici depărtare
și orizontul a devenit
un dans, o rază călătoare,
un vis albastru nesfârșit.

ÃŽntr-un vers dintr-un destin
chiar și tăcerea prinde glas,
ca un poem fără popas,
în sufletul cuprins de chin.