Din lespedea umbrelor cu sclipiciuri mici pe ele,
apar Îngâmfații - impunătoare și derutante turnuri de fum...
Eleganța mândriei lor emană spontan parfumuri toxice,
dezvelind fantome laborioase poleite cu haine aurite, dar goale.
Din clopotnițe surde, ego-ul lor strigă
mustrări răgușite fără sunete umane, ieșite din măști vii care derutează.
Cu priviri de sticlă rece, încruntate spre cer,
ei îi sfidează de la înălțimi închipuite pe toți cei cuminți de jos,
dorind să-i strivească cu tot ce le stă la îndemână.
Noi cei de jos evităm să ne batem cu acești încrezuți și descurcăreți,
evităm să le folosim propriile lor strategii istețe,
ci ne dăm cuminți la o parte fără să le săpăm gropi,
căci ei, închipuindu-se mari învingători,
merg încrezători, cu viteză, înainte, cu pași triumfători,
spre curse verbale invizibile și deodată îi vedem căzând jalnic într-un gol
ce șuieră cu ecouri de mustrări când ajung la fundul prăpastiei
unde-i așteaptă disprețul masiv și anihilări definitive...
Desigur, ochii lor uscați nu văzuseră lumina realității,
urechile lor de piatră nu auziseră recursul adevărului,
iar tăcerea minții lor le ascunsese golul disprețului ce-i înconjura,
căci pânza modestiei le-a fost sfâșiată și arsă de duhul mândriei.
Acum ea nu mai leagă altarele minții de frumusețea stelelor zării.
Strâns, un cerc de umbre se-nchide nemilos în jurul fiecăruia.
Așa se întâmplă când zorii vin cu roua adevărului pur.
Atunci îngâmfarea infatuaților se sparge arătându-ne o coajă fără miez.
Din ei rămân doar emanații respingătoare,
izbucnite din capetele lor cu lumini stinse,
în timp ce, din zenit, un glas grav și dur ne avertizează serios:
„Fugiți departe de toți cei infectați cu virusul îngâmfării !
Nici umbra lor contagioasă să nu vă atingă vreodată ! ”

Glen Ellyn, USA -21 martie 2025